Interviu acordat de catre psihologul Springfield Nursery School, Camelia Mladin
Muscatul partenerilor de joaca sau a parintilor este des intalnit la copiii mici cu varsta cuprinsa intre 1-3 ani. Reprezinta o modalitate instinctiva prin care comunica dorintele, nevoile, emotiile, in special daca cel mic nu are suficiente cuvinte achizitionate pentru a se exprima. Pentru a fi cat mai clara, raspunsul meu este Da! Muscatul este specific copiilor. Este o etapa fireasca in dezvoltarea psihologica, care este mai mult sau mai putin accentuata in functie de particularitatile fiecarui copil.
Inseamna acest lucru ca acceptam comportamentul si il lasam sa treaca de la sine? Atat parintii cat si educatorii intampina dificultati in gestionarea lui.
Acceptam comportamentul ca fiind normal in dezvoltarea unui copil. In cee ace priveste atitudinea noastra interioara insa, nu as spune ca il acceptam in sensul de incurajare, intarire. Accentuez aceasta sintagma “acceptare interioara” deoarece de aceasta atitudine depinde modul in care noi vom reactiona si vom intari sau nu acest comportament. Daca reactiile emotionale ale adultilor din jur (parinti sau observatori) sunt exagerate, ele pot conduce la intarirea comportamentului in sens negativ. Vedem adesea in jur reactii de genul:” esti rau”, “de ce musti?”, tipat, ceea ce nu il ajuta pe copil sa isi dezvolte autocontrolul. In schimb, daca suntem impacati cu ideea ca a musca este doar un comportament pasager, vom actiona mult mai calm si mai constient.
Care sunt motivele pentru care un copil mic musca?
Copiii musca din diferite motive, intelegerea nevoi din spatele comportamentului fiind primul pas catre rezolvarea problemei. Printre cele mai frecvente motive as mentiona:
• Pentru a comunica frustrarea pe care nu o poate gestiona. Unii dintre ei nu vorbesc foarte bine, nu cunosc alte modalitati de exprimare emotionala si gestionare a conflictelor care pot aparea intre copii. Muscatul este rapid, primitiv, usor de inteles de catre partener si transmite mesajul: “ Nu imi place asta”, “Vreau jucaria”, “Lasa-ma in pace”.
• Intampina dificultati atunci cand se joaca cu altii, deoarece, majoritatea copiilor la aceasta varsta nu stiu sa faca schimb de jucarii, sa isi astepte randul, sa verbalizeze o cerere. Sa nu uitam ca sunt inca in etapa egocentrismului, cand toate lucrurile sunt numai ale lor.
• Urmatorul motiv poate fi surprinzator pentru unii parinti. Copiii musca pentru a simti stimulare la nivel senzorial, in acest caz nivel oral, pentru a explora si invata despre lumea inconjuratoare. Inca de cand sunt bebelusi ei “gusta” obiectele, le percep prin acest simt, de aceea ei pot transmite mesajul ”Vreau sa stiu ce gust ai”.
• Multi copii experimenteaza durerea in etapa de crestere a dintisorilor, durerea fiind un motiv puternic pentru care adopta un comportament de tipul “muscatului”
• Anteprescolarul musca si pentru a face fata unor trairi neplacute cum ar fi oboseala, senzatia de foame, anxietatea, plictiseala sau alte situatii ce apar pe parcursul unei zile (ex. nu mai primeste a doua oara un biscuite).
• Relatia cauza-efect reprezinta un alt motiv al muscatului. A observa ce impact are comportamentul sau asupra partenerului, ce reactie emotionala apare, reprezinta un mod prin care invata despre sine, despre altii, despre limite, despre influenta sa asupra celor din jur.
Ce putem face pentru a preveni acest comportament?
Inainte de a raspunde punctual la intrebare, doresc sa subliniez ca prevenirea si corectarea presupun un proces de durata, iar ca adulti este nevoie sa ne inarmam cu multa rabdare.
Revenind la intrebare, atunci cand copilul musca pentru ca ii dau dintisorii, putem sa le oferim jucarii speciale pe care sa le muste.
Daca un copil musca pentru ca doreste sa comunice ceva ce nu ii place sau il deranjeaza, a-l invata sa verbalizeze reprezinta o medota eficienta. Putem sa ii spunem copilului: Se pare ca esti suparat. Iti doresti aceasta jucarie. Poti sa spui “ te rog sa imi dai jucaria.”
Atunci cand musca pentru ca intampina dificultati in gestionarea relatiilor din timpul jocului, ca parinti si educatoare ne putem aseza langa ei pe covor si putem facilita “tranzactiile” dintre cei doi parteneri de joaca. Asta inseamna ca in mod concret aratam copilului cum sa imparta, sa faca schimb de jucarii, sa astepte randul. Bineinteles ca toate aceste actiuni sunt urmate de verbalizari din partea adultului. In acest fel modelam comportamentul copilului.
Daca copilul musca pentru a vedea ce efect are asupra celuilalt copil, mentinem o reactie emotionala neutra pentru a evita intarirea comportamentului si spunem clar, calm, ferm ca “muscatul” doare.
Cum procedam concret cand copilul musca?
In astfel de momente, primul lucru pe care il facem este sa indepartam copilul care agreseaza, de copilul care este victima. Spunem clar ca “a musca” produce durere si verbalizam cum se simte celalalt copil: “Andrei plange, il doare pentru ca l-ai muscat”.
Tendinta noastra ca adulti este de a acorda prea multa atentie copilului care musca, explicand prea mult sau in unele cazuri pedepsind, certand.
Mie personal, imi place foarte mult metoda de a acorda atentie victimei si de a invata copilul sa linisteasca, sa acorde ajutor acesteia. In acest fel invatam empatia si il ajutam pe copil sa inteleaga care este impactul comportamentului sau.
Incercati sa nu cadeti in capcana de a forta un copil asa de mic sa isi ceara scuze sau sa va ajute sa acordati ajutor celui ranit. Acest fapt poate intari comportamentul si tocmai noi, care cerem empatie din partea celui mic, dam dovada de lipsa de empatie. Simplu fapt ca micutul priveste, ramane in observare atunci cand noi ne ocupam de victima, reprezinta un proces de invatare.
Gestionarea corecta a comportamentelor dificile presupune multa detasare din partea adultului, cunoasterea caracteristicilor de varsta si, cel mai important, intelegerea motivelor din spatele actiunilor copiilor.
Iti multumim pentru informatiile pretioase!
Cu mare drag.