Un copil construiește un turn din cuburi, observă că se înclină și încearcă din nou cu o bază mai lată. În câteva minute, testează idei, își coordonează mișcările, își exprimă frustrarea și găsește o soluție. Aici se văd, în mod concret, beneficiile învățării prin joacă: informația este legată de o experiență pe care copilul o înțelege și o poate repeta.
Pentru părinți, joaca poate părea uneori o pauză de la activitățile „serioase”. În educația timpurie, ea este însă unul dintre cadrele prin care copiii mici explorează limbajul, relațiile, materialele și regulile. La Springfield, în București, Sectorul 2, programa britanică pentru educația timpurie, bazată pe principiile EYFS, folosește activități practice și grupe restrânse pentru ca adulții să poată observa atent inițiativele copiilor și să le extindă firesc.
De ce învățarea prin joacă are un rol real în dezvoltare
Copiii de vârstă mică nu separă clar explorarea de învățare. Când sortează obiecte după culoare, pregătesc o „masă” pentru păpuși sau inventează reguli pentru un joc, folosesc simultan mai multe abilități. Își amintesc ce au văzut, formulează ipoteze, negociază cu alți copii și ajustează o acțiune atunci când rezultatul nu este cel așteptat.
Diferența o face calitatea contextului. O activitate lăsată complet la întâmplare poate oferi relaxare și inițiativă, dar nu urmărește întotdeauna un obiectiv educațional clar. În schimb, joaca ghidată pornește de la interesul copilului și este susținută discret de educator prin întrebări, materiale potrivite și timp suficient pentru încercări.
De exemplu, la o activitate cu apă și recipiente, educatorul poate introduce cuvinte precum „plin”, „gol”, „mai mult” și „mai puțin”. Copilul experimentează direct, iar vocabularul apare într-o situație ușor de înțeles. Într-un joc de rol cu magazin, apar numerele, formulele de politețe, așteptarea rândului și dialogul.
Beneficiile învățării prin joacă pentru limbaj și gândire
Limbajul se formează în conversații cu sens
Joaca oferă multe motive autentice pentru comunicare. Un copil cere o piesă, explică ce construiește, stabilește un rol într-un joc sau descrie ce a observat. Aceste schimburi sunt mai relevante decât repetarea izolată a unor cuvinte, fiindcă vocabularul este asociat cu acțiunea și cu relația dintre copii.
Într-un program în care engleza este folosită pe parcursul zilei, expunerea devine firească atunci când este legată de rutine și joc. La creșă și grădiniță, indicațiile simple, cântecele, poveștile, jocurile senzoriale și conversațiile de la masă creează ocazii repetate de a auzi și folosi limba engleză. Ritmul diferă de la copil la copil, iar răspunsurile pot apărea mai întâi prin gesturi, apoi prin cuvinte și propoziții scurte.
Gândirea matematică și științifică pornește din explorare
Copiii întâlnesc concepte matematice înainte de fișe și exerciții: compară cantități, recunosc forme, construiesc modele și măsoară aproximativ. O rețetă simplă, un traseu cu obstacole sau organizarea pieselor de construcție pot deschide conversații despre ordine, dimensiune, poziție și număr.
La fel se întâmplă cu primele observații despre lumea fizică. Ce material plutește? De ce se topește gheața? Cum poate fi susținut un pod din piese? Adultul nu oferă imediat răspunsul. Poate întreba ce crede copilul că se va întâmpla, apoi îl poate invita să verifice. Acest proces dezvoltă răbdarea de a observa și curajul de a reveni asupra unei idei.
Motricitatea are nevoie de spațiu și varietate
Modelajul, decupatul, înșiratul de mărgele mari, desenul și manipularea obiectelor mici susțin coordonarea necesară ulterior pentru activități precum scrisul. Jocurile cu mingi, alergarea, echilibrul sau traseele pregătite pentru vârsta copiilor lucrează motricitatea grosieră și orientarea în spațiu.
Alegerea activităților trebuie să țină cont de etapă. Pentru un copil de 1,5 ani, umplerea și golirea unor recipiente sau explorarea texturilor sunt experiențe potrivite. Pentru un preșcolar mai mare, un proiect de construcție în echipă poate cere planificare, perseverență și explicații mai elaborate.
Joaca alături de alți copii: reguli, inițiativă, cooperare
O parte valoroasă a jocului apare atunci când copiii trebuie să împartă materiale și să păstreze o idee comună. Într-un joc de rol, cineva propune scenariul, altcineva îl schimbă, iar grupul ajunge la o variantă acceptată de toți. Sunt situații mici, dar repetate, în care se exersează ascultarea, formularea unei cereri și găsirea unei alternative.
Apar și conflicte. Ele nu trebuie eliminate cu orice preț, ci însoțite de un adult care pune în cuvinte situația și sprijină o rezolvare potrivită vârstei. „Amândoi vreți aceeași mașină. Ce putem face?” este o intervenție mai utilă decât preluarea imediată a obiectului sau alegerea unui „câștigător”.
Grupele restrânse oferă educatorilor posibilitatea de a urmări aceste interacțiuni și de a interveni la momentul potrivit. Un copil foarte activ poate avea nevoie de ajutor pentru a aștepta, iar unul mai rezervat poate avea nevoie de o invitație calmă de a participa. Atenția individuală se construiește prin astfel de observații zilnice, nu printr-o etichetă aplicată copilului.
Când jocul are nevoie de structură
Învățarea prin joacă nu presupune că orice activitate trebuie să fie spontană sau că rutina dispare. Copiii au nevoie de repere previzibile: momente pentru sosire, masă, odihnă, activități în grup, timp afară și tranziții explicate clar. În interiorul acestei structuri, ei pot avea alegeri reale privind materialele, rolurile sau direcția unei explorări.
Echilibrul depinde și de vârstă. La început, timpul de concentrare este mai scurt, iar activitățile trebuie alternate frecvent. Spre finalul grădiniței și în școala primară, jocul poate susține obiective mai complexe, inclusiv citirea, scrierea și rezolvarea de probleme. Jocurile de cuvinte, scenariile de investigație, proiectele practice și provocările de echipă pot completa predarea directă, fără să o înlocuiască în toate situațiile.
Unele deprinderi cer explicații clare și exercițiu repetat. Formarea corectă a literelor sau înțelegerea unei metode de calcul, de pildă, beneficiază de demonstrație și feedback. Joaca poate pregăti terenul și poate da sens exercițiului, iar instruirea explicită ajută copilul să fixeze ceea ce a descoperit. Cele două abordări funcționează bine împreună.
Ce pot observa părinții în activitățile de zi cu zi
Semnele unei experiențe de joacă bine organizate se află în detalii. Copiii au acces la materiale adecvate vârstei, pot reveni la o activitate, sunt încurajați să pună întrebări și primesc sprijin fără ca adultul să facă totul în locul lor. Educatorul urmărește procesul, nu doar un produs final care arată bine într-o fotografie.
Comunicarea dintre familie și echipa educațională completează această perspectivă. Părinții pot afla ce a explorat copilul, ce cuvinte noi a folosit, ce l-a atras și unde a avut nevoie de susținere. Aceste observații oferă continuitate între experiențele de la centru și cele de acasă, fără presiunea de a transforma fiecare moment liber într-o lecție.
O cutie de carton poate deveni casă, garaj, rachetă sau magazin. Valoarea ei educațională nu stă în obiectul în sine, ci în întrebările, deciziile și colaborările pe care le face posibile. Când adulții oferă timp, materiale sigure și atenție reală, joaca rămâne una dintre cele mai directe forme prin care copilăria construiește încredere și înțelegere.
Învățarea prin joacă la Springfield
La Springfield Education, activitățile de creșă și grădiniță sunt organizate în jurul explorării, jocului, comunicării și experiențelor practice, într-un program desfășurat în limba engleză și bazat pe principiile EYFS.
Descoperă programul de creșă și grădiniță Springfield Education și programează o vizită.
